La Buzău, Revoluția din decembrie 1989 a început în seara zilei de 22 decembrie. Un număr de 47 buzoieni au murit în urmă cu 31 de ani. 25 dintre aceştia au murit pe raza judeţului Buzău iar ceilalţi 22, în Bucureşti, Braşov, Hunedoara, Târgovişte şi Timişoara.

În zona municipiului Buzău, cele mai intense lupte, soldate cu decese, s-au dus în Bariera Ploieşti. Dinspre cimitirul Eroilor se trăgea intens spre unităţile militare, iar militarii au răspuns pe măsură.

„S-a tras spre unitatea militară din zona podului Drăgaica chiar şi dintr-o locomotivă staţionată în Depoul CFR. În altă zi, un individ în uniformă de miliţian a tras cu pistolul în direcţia militarilor din unitate. După câteva secunde, a dispărut. Din fericire, gloanţele trase de bărbat nu au atins pe nimeni dintre cei prezenţi în curte. Un alt individ se afla pe acoperişul blocului Olimpic. Era îmbracat cu o geacă neagră. A tras în noi timp de câteva minute, apoi s-a făcut nevăzut”, a povestit un militar buzoian care se afla în unitate în acele zile de foc.

La fabrica de mase plastice Chimica, muncitorii din cadrul gărzilor patriotice instalaseră o mitralieră. Aceştia trăgeau în toate autovehiculele ce păreau suspecte. Foarte mulţi oameni au murit şi la Palatul Comunal.

Cei mai mulţi buzoieni au murit răpuşi de rafalele celor care au primit arme, nu puţini la număr şi unii sub influenţa băuturilor alcoolice, dar şi ale militarilor în termen, slab instruiţi, în locul instrucţiei ei fiind trimişi la muncile câmpului.

Pe fondul isteriei create în acele zile, cum că teroriştii au fost activaţi pentru a apăra regimul Ceauşescu, militarii trăgeau în tot ce li se părea suspect.

Aproape toţi miliţienii şi securiştii buzoieni au fost ţinuţi sub pază militară pentru a fi protejaţi de cei care ar fi considerat de cuviinţă să îşi facă singuri dreptate pentru o anumită injustiţie săvârşită de oamenii legii împotriva lor.

De altfel, după ce au fost lăsaţi să plece acasă, câţiva securişti buzoieni şi-au găsit locuinţele sparte, semn că persoane le vizitaseră domiciliile pentru a se răzbuna.
Familiile miliţienilor şi ale securiştilor aveau acces doar până la poarta sediului Miliţiei, însă le trimiteau mâncare şi haine de schimb prin militarii care stăteau de pază. Au fost eliberaţi în jurul anului nou.

Alţi buzoieni, militari sau studenţi, se sacrificau pe meleagurile altor judeţe. Numai în luptele de la Aeroportul Otopeni au murit cinci buzoieni: Grigore Florin, militar în Târgovişte, paraşutiştii Traian Ilieş şi Laurenţiu Purcherea şi elevii de la Câmpina, Cătălin Patulea şi Viorel Samoilă.

Televiziunea Română este un alt punct de pe harta Revoluţiei, unde numeroşi buzoieni şi-au dat viaţa. Râmniceanul Costel Dan a fost împuşcat în timp ce urca un rănit într-o salvare. Daniela Fercu a murit la vârsta de 25 de ani, împuşcată în tâmplă.

La fel a murit şi Petre Caraliu, care plecase să apere televiziunea. Pe troiţa ridicată acolo se mai află numele unui alt buzoian, Stănică Vâlculescu, mecanic la uzinele 23 August.

Iată lista martirilor buzoieni din Revoluţia Română:

Dumitru Alexandru, Pavel Androne, Vasile Antemir, Costică Apostoiu, Vasile Apostol, Valerică Bălan, Anton Baltac, Stroe Bobeş, Petru Bogdan, Diogene Burlacu, Traian Buzea, Petre Caraliu, Romeo Ciocârlan, Florica Ciortan, Alexandru Ciulin, Ion Constantin, Nicolae Cristea, Florin Cristian, Costel Dan, Costel Dascălu, Titi Dumitrache, Daniela Fercu, Iulian Florin, Dorin Hagima, Gheorghe Iacob, Traian Ilieş, Maricel Luiuz, Dorel Mănăilă, Săndel Marin, Alexandru Marinescu, Ştefan Mocanu, Mircea Munteanu, Ion Pălădoiu, Cătălin Patulea, Laurenţiu Purcherea, Viorel Samoilă, Costel Stan, Maria Tătăranu, Nicolae Tisăianu, Aurel Toader, Iulian Toader, Gheorghe Tudor, Stănică Vâlculescu, Constantin Vlad, Vasile Voican, Constantin Voinea şi Nicolae Zaharia.

Share:

administrator

Faci un comentariu sau dai un răspuns?